Povestea nasterii tale

Ei bine dupa 41 de saptamani si 2 zile se pare ca in sfarsit ai inceput sa dai semne ca vrei sa iesi.

In ultimile 2 zile am avut contractii si a iesit dopul ceea ce insemna doar un lucru: In sfarsit eram pe punctul de a te cunoaste, de a te tine in brate, de a vedea fiecare deget, trasatura si tot ceea ce s-a ascuns in burtica mea timp de 9 luni si ceva.



Poveste noastra desi a inceput in urma cu 9 luni era pe punctul de a incepe din nou cu nasterea ta.

Dupa 2 zile de dureri si nopti nedormite am hotarat sa mergem la spital. Noaptea trecuta mi-am petrecut-o mai mult cronometrand contractiile decat dormind. La un moment dat in jur de ora 3 am sunat la spital pentru ca aveam dureri din 5 in 5 minute dar asistenta mi-a spus sa fac un dus si sa incerc sa ma relaxez. Zis si facut am facut un dus si m-am dus langa B. sa vad daca reusesc sa dorm putin.

Spre uimirea mea am adormit o jumatate de ora. In aceiasi zi au urmat alte dureri care m-au facut sa ii spun lui B.: auzi hai la spital ca eu nu vreau sa nasc acasa. Si dupa ce am facut ultimile poze cu burtica, cateva glume cu bunicii am plecat la spital.

Era 17.00 cand am ajuns la spital. Atat B. cat si eu suntem intr-o tara straina si nu cunoastem toate procedurile. Cand am ajuns la spital am vorbit cu moasa si mi-a spus ca nu sun pregatiti pentru mine pentru ca nu am sunat si trebuie sa astept ca au chemat pe cineva.

Moasa nu era prea convinsa ca eram in travaliu desi nu stiu ce dovezi mai avea nevoie. M-a controlat si eram dilatata 2,5 cm pana la 10 mai era destul. In acelasi timp mi-a facut si o analiza urinei din care rezulta ca am o infectie urinara.

Concluzia moasei a fost: contractiile pot fi provocate de aceasta infectie si nu neaparat de travaliu. Asa ca o sa iti dam 10 mg de morfina ca sa vedem cauza contractiilor. Daca esti in travaliu contractiile se vor regulariza si nasti azi iar daca nu o sa adormi.

Cum o prietena dea mea mi-a spus ca a nascut far dureri prea mari din cauza morfinei am zis da, ce am de pierdut in cel mai rau caz adorm in sfarsit si ma odihnesc.

Dar de unde, la inceput am crezut ca mi-au dat altceva in loc de morfina ca ma durea de mai putem. Ii si spuneam lui B. daca asa ma doare cand nu sunt in travaliu nu stiu cat o sa doara cand sunt. B. a fost alaturi de mine tot timpul, mana lui mi-a fost de mare ajutor cand durerea era mai mare era sursa mea de forta.

Dupa 2 ore de la administrarea morfinei dilatatia era de 6.5 deci definitiv eram in travaliu.

Cu toata durerea cred ca a fost cea mai buna veste din ziua respectiva, urma sa te cunosc in cateva ore dupa atatea luni de asteptare.

Eram foarte fericita dar durerile nu ma lasau si pace. Intodeauna mi-am dorit o nastere in apa, naturala pentru ca stiam ca doare mai putin si e mai bine pentru bebe.

Ei bine moasa m-a intrebat ce vreau apa sau epidurala la care eu am raspuns apa deinitiv. Mi-a pregatit cada in timp ce B. a plecat sa manance ceva ca era mort de foame.



Ei bine asa a fost. Desi durerile se inteteau, cu ajutorul lui B. care incerca sa ma distraga si sa ma faca sa ma simt mai bine am reusit sa rezist.

In ultimile minute moasa, care se schimbase intre timp la miezul noptii, mi-a spus ca daca vreau sa sa continui in apa trebuia sa fac totul singura si sa prind bebelusul cand iese dac nu pot sa ma urc pe masa si ea ma ajuta.

Eram disperata, vroiam doar ca durerile sa inceteze si sa te am in brate. Tremurand toata m-am urcat pe masa. Dupa 16 minute de impins ai venit pe lume. Tatal tau te-a vazut iesind, ti-a vazut capusorul plin de par si imi spunea: impinge dragostea mea ca o vad iesind.

Te-au sters putin si te-au pus la pieptul meu. Plangeai. Cand te-au pus la pieptul meu nici nu pot sa iti descriu fericirea pe care am simtit-o. Am inceput amandoi sa plangem de fericire. Am fost lovita de forta sentimentelor mele pentru tine. Nu numai eu ci si tatal tau. Inca nu ne venea sa credem ca aceea mica minune perfecta era a noastra.



Erai atat de micuta si fragila, atat de perfecta nu mai puteam sa vorbesc ci doar sa plang de fericire.



Pe 25 August, la 1.46 ai venit pe lume cu o greutate de 3,670 kg, 50 de cm si scor apgar 10.

Mi-a dat Dumnezeu tot ceea ce mi-am dorit!!! O fetita sanatoasa si o nastere usoara pentru mine si pentru tine mica mea printesa.